m'am prins susotind cuvinte despre viata

Wednesday, October 7, 2009

sezand langa hubloul cordial, pe sacul de carbuni mocniti, privesc cum viata vi'o grabiti; iar timpul curge asa cum l'ati creat iar eu, eu stau flexat cu panza pregatita pentru viata. Am timp suficient, am si de dat, il am pe tot si'mi e prieten. Cu el sa ma'ntrec nu pot, caci e nestins si nu exista, caci uite cum imi pare ieri ca'i numa azi si azi e maine iar eu ma'nvart in timp, nu'n cerc, simtind o'ntreaga lume de cuvinte si nu am loc sa le insir sau dictionar sa le cuprinda caci doar un suflet e de'ajuns... Mi'e un dor nebun de cand erai si nu stiai, mi'e un dor ...si mai ca as vrea sa nu'ti fi spus, sa fi tacut chitic iar tu sa'mi fi 'cea Tinkerbell, hazlie de'ncalcita, ... dar mi'e un somn de nu mai pot ... si ma azvarl in somn, din goana melcului nebun, copii va las, imi e prea somn si noaptea'i numa zi.

...cu mine, in cautare

Tuesday, October 6, 2009

Mi'am pus in buzunar petale, in cel din stanga, precum si un trandafir ce sta pe'o banca oglindindu'se in cerul ca de noapte; treceam agale. Imi reconfiguram in portative toate acele ganduri si sentimente... ce le descriu cu ochii'nchisi prin incaperi cu tine, iar tu mai ieri imi straluceai ca stinsa cand azi, discret, te zbati cu dor in pieptul meu si te cuprind in palme, ca pe'o floare, caci frematand, cu ochii mari ce'ti tremurau scumpic sub pleoape, privesc cam copt de'atatea raze care, sulitate'mi sficuiau tendoane in care curge seva lumii tale. Ma plimb in cautarea mea si drumu'i greu, si's eu cu mine. Cu gandul dus si inima sucheata ma revarsam in ... cine? Tu esti un anotimp intreg de sentimente, o adiere de petale, esti o tornada in pas de defilare ...
iar eu revin din nou, de unde nu plecasem, cu ghemul meu de stele, prin care iti tot scriu scrisori nenumarate din ganduri impistrite cu sentimente clare.

tu, rasaritule...

Saturday, September 12, 2009

Tu ești răsăritul.

Iubesc, zâmbesc de nebun pictând lingual tablouri de seară în culori veridice de absint, transmutând fiinţa goală asortată'n iubire cu mișcări libere, adulmecând aleator în ochi, trecătorii, de miresme eclipsate de tine aseară. Mi'era o poftă de'ți sărutam frunze terestre prinse'n salcâmi dormitând, învelită'ntre ele, iar eu, voluptos, îmi scoteam pancarta scrisă cursiv : „- Haaa! Na acum mi- e poftă. Il y a quelqu'un qui a vu mon lever du soleil? Il fait presque matin”
Încet pictez, luând la talpă străzi umane însemnate prin care'mi pare c'ai vrea să'mi scrii în braile, cu oameni. Atunci m'am aplecat într'un ceas de noapte, sfredelind răstimpuri în căutarea unui orb, când, învârtind chei în orologiul vechi, am realizat, călcând pavajele medievale, propria'mi libertate iubindă... Priveam ceasul și acesta stătea, era oprit fix la ora în care mă lovise renaşterea, cu toată epoca renaștentistă, căci iubeam, într'atât de mult timp aveam, de fapt l'am schimbat. Aproape că îmi aduc aminte, în hărmălaia cu care stătea mecanismul ceasornicesc, cuvintele ce era să le rosteşti atunci: „Iubirea te face liber.” si grijuliu am amprentat cu fosfor năvoade de cer strânse'n mănunchi într'un colț de lună, în care pusesem pe mai târziu vederi simțite și gânduri, căci dragostea, nu înţelegi? dragostea e gratis, atât e de neprețuită... și vine de plăcere dospind în stiv matern, din lapte alabastru si flori întregi de colț.
Curând, ma petite mizzou... sunt un a(r)mator în defilare.