Vă mâzgălesc de pe malul zenitului în care îmi petrec vacanța. Sunt în Viață, în vacanță

„Simt pentru tine şi simt pentru voi, simt... şi pentru mine contează”, aceasta fusese ultima frântura din gândul pe care tocmai eram pe cale să mi'l tatuez.


Luni, de zile întregi creionam, plimbându'mi fiinţa prin diferite lumi paralele-n prejudecăţi în care erai desfiinţat prin nonsens, veghind constant asupra stabilizării fluctuaţiilor unei trăiri de orice fel şi menţinând un flux senzitiv optim pentru a preîntâmpina fisura, infiltrarea sau contaminarea proprie cu florescenţa nevoilor esenţiale în propriul eu interior, încât desfătarea creşterii şi învelirea propriului trup cu petale în armura-mi de granit, putea fi considerată o blasfemie la adresa virginităţii sentimentale. Eu, păstrătorul de sine în diferite sfere aveam tendinţa de a prinde firul sigur şi rece al logicii de normele sociale preînvăţate ca dintr'o biblie mecanică, protejându'mă din calea trăirii şi sărind pe spate în faţa iubirii pe care le suspectam ca posibile cauze în ulceraţiile de cord și de ființă. Totuși, probabil reminiscenţe de pe vremea când citeam biblia povestită copiilor, mă trezeam pe nebănuite, ca Noe iniţiatul, propovăduind despre ceva care, adiind, îmi colora substanța ș'apoi mă înălța în cele mai pure ape ale trăirilor, într'o lume de emoţii, senzaţii, pasiuni, dăruiri şi iubire de tine şi de mine, o lume atât de ... e clipa în care rămân cu capu'n-nori...încât din reverie simţeam cum intram în sevraj; sufăr.

Marți dimineață, ora fixă rămâne în cadranul ceasului meu în timp ce îmi fac jocul de glezne total impersonal prin diferite lumi. Mă uit încă o dată prin culoarea ochilor mei, nu văd nimic, nu simt nimic, totul e exact cum l'am lăsat acum o scurtă perioadă de timp. Cu o mișcare circulară am luat o poziție alfa și cataleptic am început să notez de mână cu un scris ușor rotunjit și cu cerculețe-n diacritice cuvintele pe care singur le compusesem de dimineață :

„M'am săturat să cer, să fug, m'am săturat să plâng în pumni, m'am săturat să cenzurez trăiri şi sentimente, m'am săturat să nu fiu eu în forma ce'mi convine, m'am săturat să cer respect şi dragoste sublimă, eu vreau acum să'mpart ce simt, să îmi trăiesc simţirea, să mă descătuşez iubind în tine pasiunea, să vrei să mă prezinţi : - Un pasionat nebun, aşa îi e iubirea.”

Îmi vine greu să mă las în voia trăirilor ce mi se aştern în mine, îmi vine foarte greu să vin gol în faţa ta şi a voastră, cei mai dragi şi apropiaţi mie care sunteți lume din lumea mea, în care'mi investesc încrederea oarbă şi singurii care mă pot sângera. Tiptil mă-nvăţ răbdarea, îmi tund copacii şi plantez rouă în locurile zgrăbălite, degust în tihnă interioarele voastre fără o ripost'anume, învăţăndu'le şi aranjându-le împreună pe abac. Chiar acum simt cum se împing în ochii mei un ghem de splendide sentimente, toate zimbrite de dorinţa trăirii cu poftă a tuturor emoţiilor ce mi'au cerut apă în miez de geam de atâtea ş-atâtea ori, pe care nu m'am abţinut să le ud. Mă'nchin cu-o eleganță magistrală în faţa omului care cunoaşte puterea adevărului, a curajului de a defila prin faţa tuturora cu sine însuşi în toate formele'i pure, cu ochii dezarmanţi privindu-mi ochii mari în care’şi varsă sincer toată ura, indiferenţa sau iubirea ce mi'o poartă.

Vineri (efectiv o zi în calendar), contemplam norii în care-am pus niscaiva răsaduri în forme sublime când m'am surprins că sunt ghidat din interiorul meu, dându'mi deoparte gândurile tuturor oamenilor să mă pot auzi cântând despre viaţă, ş'am zbughit-o-n vacanţă. Locul de campare în care am ales să mi-o petrec este o vastă lume numită Viaţă. Auzisem că există un ceva anume aici, un je ne sais quoi ca să fiu mai exact, care m-a atras dintotdeauna şi care amplifică orice culoare descoperită în minunăţiile suculente ce le trăieşti cu prietenii, cu tine sau cu mine însumi pe care le poţi gusta şi încerca din abundenţă sub diferite forme. Oricum eu mi’am pus dorinţele şi nevoia de simţire în mine, nu le-am aranjat în oarece mod dimensional ci îs libere pe-acolo, mi-am luat şapca şi ochelarii de soare şi m-am scufundat. Ajuns aici, mireasma tuturor corpurilor dulci m-a învăluit în mângâieri atente în timp ce talpa, cuprinsă în palmele bătrâne ale lumii, era atinsă într-o mişcare atât de caldă încât într-adevăr din ea transpărea toată sinceritatea.

În Viaţă aflasem, din enciclopedia zmeilor şi din pliantele altora, că îmi pot oferi pasiunea, iubirea, tandreţea, gingăşia, şi cu tot respectul am încredere că aceste atracţii de care am nevoie le poţi găsi doar în acest loc. Cu ochii mari de uimire m'am pus să mă plimb, să privesc frunzele cum cresc şi îşi spală ele trupul de petale transformându’se apoi în libelule cu inimi din schweitzer prin care te priveam pe tine. Atingeam din pură plăcere lingvistică intrările din gândurile voastre, călătoream cu imaginarii mei pe care’i desăvârşeam continuu folosind impresionismul şi dadaismul ca forme de deplasare şi savuram pe îndelete emoţiile trăite între celule când se lingeau pe buze.

De când colind întreaga Viaţă în propria’mi vacanţă, m-am destins spre tot simţindu-vă cum daţi cu putere, cu dragoste, cu pasiune în mine şi râd de fericire, mă las purtat spre culmile tactile, gustând în drumul meu orgasmul sub o umbreluţă cu înghiţituri mici şi plescăind subtil în mii de înţelesuri, juisând prin ochii mei în tine sunetul empatic al fiecărei iubiri trăite cu voi, cu mine într’un climax desăvârşit, complet deschis, desprins din lumea mea, zăcând în diferite poziţii, contemplu toată liniştea care se-ntâmplă în mine.



De pe mirobolantul zenit al trăirilor mele, vă transmit sărutări dragi pe guriţele voastre mici,

Al vostru sincer,

Sebastian L.Ciorba.



13.08.2009

și te iubesc atât de ...cel mai mult de necuprins și încă un pic

8 mai 2009-creația și dedicația tatălui meu pentru mama
Tata, cel de la care am invatat răbdarea...

"Atât,(și de la capăt)
Mă-ntreb, cum au trecut?
Aceste zile multe,
încerc acum, alene
Să mă dezmeticesc,
Din multele cuvinte,
Ce-mi trec acum prin minte,
Aleg azi, pentru tine,
Un simplu MULȚUMESC.
Privind cu nostalgie,
La cele ce-au trecut,
Atât la fapte bune,
Cât și ce n-am făcut,
Mă-ntorc cu gândul iară,
La ziua de-nceput,
Acum, la ceas de seară
Salut tot ce-a trecut.
Și pentru că speranța
E ultima ce moare,
Aștept cu nerăbdare
Și partea următoare.
Alăturea de tine,
Și de copii mei,
Să fiu la rău și bine
Cu dragostea dintâi."

Gestul lui m'a impresionat, sincer, căci îl știam un om închis în sentimente si'acum îl văd atâta de deschis. El, cel pe care îl stimez, iubesc și respect.