ziceam

" în fiecare zi mai pun un gând ş'un sentiment în mine, despre oameni, despre nime' ș'astfel fiecare zi e mai plină decât ieri." Astea erau gândurile mele, de ieri începând.

Amintiri de nea

Vine o iarnă ca'n povești
Cu un omăt sadea pe stradă
Căci pașii nu mi'i mai găsesc
În stratul nins de astă noapte.

Cu nerăbdare mă îmbrac,
Și'mi iau cam tot ce pot pe mine,
Din fugă'mi pun fularu' tatei
Și ies pe poarta din grădină.

Copii cu fețe'mbujorate
Și căciuli tare'ndesate
Se avântă în zăpada
Proaspăt ninsă peste noapte.

Și ne dăm pe dig cu sănii
Și strigăm ca apucații,
Când babele își fac mătănii,
Azi în plină sărbătoare.  

Spre'n serat mergem spre case
Unde focul, ars, de lemne
Luminează tainic chipul 
Părinților, bunici în sine.

Cânt

Trăiesc o'ntreagă plajă
plină de iubire
Sub un apus de soare
cu tine lângă mine
Când sunt scăldat de apă
în urma'mi de pe talpă
Care-a călcat nisipul
ce ne atârnă'n soare.
...și mă'mbăiez cu tine
și cu a noastră fată
și scriu un vraf de vise
din astele cuvinte
iar tu ca o sirenă
și ca a mea zeiță
mă ții al tău în brațe
și mă săruți pe pleoape.
Căci viața e frumoasă,
chiar când este tristă
Iar eu îți fac din scoici
mărgelele de viață
Pe care ți le'atârn
ca să le porți mereu
Când ești mai amărâtă
să nu ne uiți pe noi,
Cei care'ți coasem vise
de lumea asta toată.

dimineți

m-am trezit azi dimineata....soarele era la geam pregatit pentru o zi frumoasa. M'am luminat instantaneu si eu si am iesit afara descult, pe plaja....era un aer curaaat...pfoooai cum n'am mai inspirat de mult asa ca am tot inspirat vre'o juma de ora buna până mi'o zis marea " 'neatza" !! ...... pe loc m-am aruncat in brațele mării si ale plajei în timp ce soarele ne ținea pe toți întra'le lui.....o zi bună la toți și toate!

Getica

Să plâng, să plâng,să plâng îmi vine
Ş-acum mai simt un gol în mine.
Un gol plin de cenuşă sfântă
Cenuşă de dorinţe plină.

Trecutul, trecutul, trecutul mă cheamă
Să lupt, să nu stau ca o stană.
Să lupt pentru străbunii mei
Străbuni ce-au fost de-a dreptul zei.

Un gând, un gând, un gând îmi spune
Să nu renunţ la dac, la nume.
Căci mulţi sunt cei care ne-ngroapă
Şi-s mulţi care de-abia aşteaptă.

Prin sânge, prin sânge, prin sânge şi flăcări
Trecut-au dacii toţi alături.
Aud în mine glasul lor
Glasul cel răzbunător

gând

"Ar trebui sa mai ies in oameni", zise lumea'n sinea ei.

să fim

să fi un tu în forma care îţi convine,
să simţi plăcere, în mişcarea ta,
fi precum un zeu ce îşi doreşte clipa,
fi acel ceva pe care îl visai.
doreste'ţi ce'i mai bine, să curgă întru tine
fi un armăsar, în veşnica lumină,
străbate tot în viaţă cu pieptul la'nfruntat
şi gustă din tristeţe, că ai ce învăţa.
fi un copil cu minte ce-aleargă pe hotare
împletindu'şi firea cu razele de soare
fi stapânul tău şi'nvinge-te pe tine
că tu eşti tot prin tine şi nimic de-asemeni.

fluturi de mătase

îmi pun simțiri, într-un fuior de mosc
și-l dau la tors în fiecare zi,
prinzând în el bilete de amor
în care te-am pictat cu-acorduri de viori.

în fiecare zi mai plăsmuiesc un fir
pe care îl deșir din propria-mi mătase
pulsând în do minor vibrații netrunchiate
prin care îți închin întreaga astă viață.

te respir iubind, prin orice gest de viaţă
că-mi ești un dor, femeie, când te aud zâmbind
tu mă-mplinești cu vreme, prin fiecare şoaptă
şi-n fiecare pas, iubirea ţi-o susţin.

sacra deus laudamus

Mi-e o poftă a-ți degusta papile îndrăznețe, să le alint prin mângâieri latine și să-ți colind prin cavități orgasme, senzații rupte din tenebrul soare, să te cuprind în brațele-mi flămânde de frământări benigne și să te strâng la piept când te sărut pe limbă ș-apoi încet mă las spre gâtul de dorințe, din care-ți mușc pe plac râvnirea ce-i în mine, căci te doresc flămând și mă perind într-una pe-ntreaga ta ființă, ce o dezmierd din gură, iar palmele cuprinse parcă de frenezie te caută-ncontinuu peste a tale-ți mândre ce le astâmpăr tandru cu degete încinse pe care le-ntărâți prin finele atingeri ce ne-nfioară nouă întregul patrimoniu când te descânt în talpă și vintrea-ți fermecată de simt acel cutremur ce ne promite-o lume ce o pătrund cu tine apoi până la genune din care sorb cu sete o sfântă liturghie când îngerii aclamă ce am depus în tine.

Despre iubire si alti monstrii

demult eu scriu din mine, părți ce mă descriu
pe care le atârn, trunchiat, pe un postav,
clipind fără-ncetare la clipa ce-o să vie
mergând ca un școlar la seminar.
și nu demult am învățat iubirea
citind din beci un vechi abecedar
pe care mi l-ai dăruit tu mie
pe când un orb străjer, eram de gardă mie.
am învățat să cresc și să-mi ascult ființa
ce mi-a adus în suflet o lume de lumină
și astfel m-am văzut orbecăind în mine
privind în Braille o lume plină de simțire.
ai buchisit cu mine litere de-o șchioapă
picurând iubire în a mea cerneală
și-ai stat să mă veghezi, cu inima deschisă
când mi-am scris iubirea direct pe propriul cord.
am învățat să cred în dragostea reală
și să-nțeleg iubirea cât e de minunată
să mă deschid cu totul lăsând-o să trăiască,
în fiecare clipă când mă gândesc la tine.

iubeste

iubeste cum iti este firea, fara limite sau pret, iubeste liber si cu daruire, iubeste... ea iti e menirea. Iubirea nu e egoista, te deschide cum nici nu gandesti, iti da trairi amplificate de te crezi un semizeu; simti cum nu ai comparatii, simti puterea absoluta sa te descatusezi iubitei, sa ii spui atat de tandru : te iubesc, esti visul meu. Iubirea-ti lumineaza chipul si iti da puteri nebune, esti ca un erou din basme ce isi da suflarea toata sa te stie fericita chiar de poate e in van, caci iubirea-i absoluta, ea exista prin ea insasi, nu iubesti sa astepti rasplata, tocmai ca-i deja in tine. Iubirea este insasi viata si o daruiesti constant caci simti impilnirea-n tine sa iubesti neconditionat. Stii ...? iubind oferi cat nu ai reusit vreodata, tu iubesti fiinta-ntreaga, caci ea e perfecta asa si doar ea mai poate creste si-nflorii cu tine langa, caci a iubii este o arta, este pura creatiune.
Iubeste din intregul sufletul ... restul sunt nevoi fugare, inventate, scuze sa ne dedicam noi noua dorinte false, efemere....scuzam prin frica de durere, falsa daca stai sa te gandesti... caci iubirea-ti da in tine cheia, unei fericiri ceresti, cum descria si lumea Maia.

Nastem vise

bine ai venit cu mine, tu fiinta nestemata
printre drumurile catre ape... admiram valuri in zare.

am iesit noi doi in lume fara de inchinaciune
si calcam spre visul nostru cel avem de nu-stiu-unde
caci cu tine imi pare viata o poveste reusita
esti femeia ce-am desprins-o dintre visele nebune.

cu tine am creat o plaja sa ne punem casa bine
sa ne linistim in voie, strans imbratisati si tantrici
sa ne fugarim pe plaja si sa inotam besmetici
goi prin valurile calde sub un san de luna plina.

pe nisip ne-ntindem trupul si le mangaiem in voie
cu suflarea intre-taiata si cu inima batanda
caci din ochi iti sorb trairea ce o ai cand esti cu mine
pune-mi mana ta in palma, traiesc la nesfarsit iubirea.

cand te vad privind la mine, jucausa, zambitoare
imi topesti inima toata... haide sa cream o lume,
ce o crestem cum stim mai bine si sa-i daruim un nume
sa ne bucuram in voie de visul ce l-am pus in lume.

"un horsic atat de mic facea baie-ntr-un ibric"

in suflet mi te-ai scurs, ca si o floare,
rosie cu trup de mac,
si te iubesc atat de tare,
floare gingasa in trup.
mai ieri si azi si in continuu eu recit cu glas domol,
acele versuri pentru mine
ce le-ai prins in cordul meu...
e ca si crezul, pentru altii
doar ca-l cant in demisol
intalnindu-ma cu tine
in pauzele-n care dorm.
pe tine te-am pictat prin vise
si iti cerneam scrisori aievea
desi nu iti stiam de nume
chip sau alt aspect ceresc
dar cu fiecare strop din tine
am realizat ca-mi esti
cea careia-i scriam din mine
trairi ce nu-si aveau subiect.