Prin trestie

Auzi?...Daca iti zic nu o să mă crezi! Sti aseară, după ce am plecat de pe bancă si ti-am zis ca nu iti spun unde merg. Na, am fost! Aşa mi-a venit mie o pofta să mănânc pepene. Si azi noapte era atat de aromat totul în pădurea de salcâm şi nard, incat am infasurat miasma ca pe o vata pe bat si ti’am dat’o tie. Stelele erau toate adunate intr-un loc şi luna in partea cealalta uitandu-se nătâng la mine. M’am uitat si eu la ea cum se uita la mine cum ma uitam la ea. Mergeam, călcându-mi tălpile cu iarba grasa de un verde crud de îmi venea să o gust si am luat o gura; avea gust de ghimbir si nucsoara.. Unii am vazut că işi calcă pe suflet dar eu prefer să-mi calc pe tălpi. Cum treceam prin noapte simteam bezna ce se lega de umbra mea şi o droaie de fluturi provensali au trecut fâlfâind, de parcă au ieşit din capul tuturor oamenilor şi au venit la mine…ca la pensiune. Mi-au amintit de gesturile glazurate cu care nimfele pregăteau crisalidele, asa cum ma pregateai si tu sa te traiesc cu toate senzatiile. Totul era atat de magnific incat nu am mai simtit nimic si am tors ca o pisica. O broasca levita la cativa pasi de o salcie, vroia sa intre in armonie cu natura sau poate doar vroia sa ia legatura cu ingerul lui, nu stiu. Oricum, cand m’a vazut cu gura plina si ochii mari s’a stricat de ras. Tocmai indesasem un miez de pepene glazurat si ma gandeam ce nostim arata cu vascul printre frunze...si atarna pe’o roata de trasura ca un felinar. Mai stii?
-Ce vrei?! Sunt uimit de minunea din fata mea!
- Unde? In fata ta e spatiul dintre mine si tine...
- Sti ce inseamna cand atarni sub vasc?
- Da...imi traiesc visul.
- ....
-Ce?
- Vroiam doar sa auzi linistea priviri mele.
Mi’am rezervat un bilet la steaua ce a gonit deasupra noastra, s-a oprit taman in clepsidra ce o purtam sub buzunarul stang de la piept.Auzeam prea bine glasul soimanei, desi eram cu gura plina de hapsan ce eram. Nu ma satur de nectarul mugurilor tai infloriti. Ceasornicarele se auzeau prin buzunarele celeste. Se apropiau in soapta sa isi adune timpul pe care il investeam visand.
-Cat timp avem?
-Tot timpul din lume, ai uitat?....Nu ne grabim!....Ne impiedicam.
- Vreau sa te invat.
- Sunt aici. Deseneaza mai departe.

Nota bene : " Sa nu faci niciodata ca lucrurile neasemenea sa ajunga asemenea"!


prin trestie de Puidezmeu este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire 3.0 Ne-adaptată .

Fotografie de grup

Cafeneaua. Îmbarcă'te spre visul tău, când eşti din nou tu şi ceaşca de ceai condimentat.


Îmi privesc viaţa din vis.



Trecem din vis in viata. Eu am trecut la vis.

Pupets, where R the pupets

puppet theater....such a fantastic world it can be. If you think about what you need to tell or create a story... everything at hand can be used to underline something. World today don't think can appreciate this line of art. People need to learn to degrow as they are too often pushed to mature faster, because of the society that needs you, needs us.....yes...does it really need a bunch of empty bottles without any fantasies? Look at the stories that are played now....can you see a recent one? most of them are written by our ancestors......oh well....

Anselmoooo

Anselmo!!!!
Is everywhere....everyone wants to be him...and he wants to be me or you...but, i know a story where Anselmo was not everyone, nor you and me...Anselmo was the I that I never were without my fears and tears.
I asked Anselmo once: how do you love her....oh i feel her with my thoughts, taste her in my palms and see her in my heart.... Then he asks me why am I in love : Because, inside, she's part of me, i'm part of her.