Perpetuum hominem

Mă sunt perpetuat mereu în spaţiul dintre noi şi muritori.
Mă simt ucis de mii de suliţi, de trăiri.
Îmi simt uscat un suflet, cărturar în acvaducte,
Îmi sunt chiar propriul eu, muiat în ochii tăi, sub coviltir.

Iubesc cu dăinuire, fiinţa’ţi infinită în fiecare clipă a unei secunde trecânde.
Dansez în microcosmos, trăirile divine
Omagiul meu e-n tine, Amin, mon’amon ra.