Copilița

Îmi place a naibii să culeg lavanda

Înflorită'n miez de vară parfumată

Si s'o simt, cum se'nfiltrează'n palme

În timp ce roiuri de albine'ndrăgostite

Ne zâmbesc din frunze de migdale, coapte...

iar tu alergi, cu felul tău cam șui

Prin rânduri parfumate și de vise

Greblând aroma'ntinsă de culori 

În spirale olfactive încâlcite.

Si după ce'am cules întreaga floare 

Pe care'am stors-o'n fagurii din tine

Am alergat la pasul tău, desculț

Prin iarba mentolată din grădină...

Și tu râdeai cu'atâta bucurie

Când te găseam pitită'n caisul din curte 

Că mămăruțe multe, fluturi și colibrii

 Ai îmblânzit în câteva secunde.

Ad MVC

fragment

O bună dimineață, veninos de dulce
Îmi străbate-alene nesimțirea'mi cruntă
'n timp ce lumea trece și minutele'mi încântă
Simțurile pline de nevoi flămânde.
Cu zâmbete naive să'ți desenez pe buze
'mi vine uneori să creionez pictura
Sau doar cu vorbe simple să împart trăirea
Timpului ce curge prin clepsidra minții.

Revers

în ochii tăi, de semilună-albaștri
mă regăsesc fugind prin lanuri puerile
veșnic coapte de trăiri curate
înrădăcinate-n suflet de copile.

de fapt, în ochii tăi migdal verzui
m-aud cum pleoscăi belți, cu tălpile febrile
stropind cu fericirea mea în sufletele haine
ce-au crescut din fructe de iubire.

ș-acum, prin ochii tăi de-un heleșteu azur
mă simt din nou copil, ce a crescut deodată
și a ieșit la pescuit desculț,
călcând în lacrimile calde de părinte.

un om in vis

eu sunt un om
un vis in sufletul cuiva
ori sunt doar eu, visand 

În lumea palmei mele

 M.V.- Curcubeului,
Fetitei mele
                                                                                                                           


Pășești rapid în lumea palmei mele,
Cu tălpi nesigure la răsărit,
Privindu'mă în ochii tăi cerești,
Cum te ridic spre-albastrul infinit...
Și râzi, c'o bucurie roză-cristalină
Puerizând o lume'nțepenită...

Tu, suflete aerisite ai umplut
Pășind blajin, cu pașii de copil

Spre sufletele prinse în clepsidră 

Ca lumea asta toată să învețe
Despre taina din privire...
Despre cum să mângâi floarea
Sau să guști o pietricică,
Să răstorni concepte clare
Și să îți continui calea.

Minuni, învăț cu tine să descopăr
Și razele de soare'mi par iar colorate,
Și fiecare frunză-aud cum înverzește
În clipa următoare a poposirii tale.

Îmi ești, doar de la genunchi în jos,
Dar mă privești din stele de iubire,
Când mă'ntind să te aduc la piept
Iar tu te-arunci în brațe'mi de iubire.
Și de picior mă prinzi, cu mâinile'amândouă
Și râzi cu'ntregul suflet de copil
Când ciufulești o lume învățată
...și râzi, fără să știi cum ai creat tu stele.

În palma ta, ușor mă strângi de-un deget... iar eu continui să'mi păstrez lucirea, mulțumesc