Sunday, August 2, 2009

și te iubesc atât de ...cel mai mult de necuprins și încă un pic



8 mai 2009-creația și dedicația tatălui meu pentru mama
Tata, cel de la care am invatat răbdarea...

"Atât,(și de la capăt)
Mă-ntreb, cum au trecut?
Aceste zile multe,
încerc acum, alene
Să mă dezmeticesc,
Din multele cuvinte,
Ce-mi trec acum prin minte,
Aleg azi, pentru tine,
Un simplu MULȚUMESC.
Privind cu nostalgie,
La cele ce-au trecut,
Atât la fapte bune,
Cât și ce n-am făcut,
Mă-ntorc cu gândul iară,
La ziua de-nceput,
Acum, la ceas de seară
Salut tot ce-a trecut.
Și pentru că speranța
E ultima ce moare,
Aștept cu nerăbdare
Și partea următoare.
Alăturea de tine,
Și de copii mei,
Să fiu la rău și bine
Cu dragostea dintâi."

Gestul lui m'a impresionat, sincer, căci îl știam un om închis în sentimente si'acum îl văd atâta de deschis. El, cel pe care îl stimez, iubesc și respect.

4 comments:

Anonymous said...

Minunat. Sunt oameni minunaţi ce se aseamănă cu Floarea de Colţ. Ea e rara şi creşte doar pe crestele inaccesibile. Asemenea ei, sunt şi aceşti oameni rari şi care cresc doar pe crestele ce par inaccesibile celor grăbiţi. Închis la exterior trăieşte din plin sentimentele în interior.

Cu multa stima si deosebit respect, Cosmin.

P.S. Te invidiez.

Unknown said...

Iti multumesc pentru pacea pe care o aduci cu tine de fiecare data. Ai exprimat cu caldura si aleasa finete trairile care ne ofera toata libertatea de care ne ferim si prin care transcendem propriul sine.

Cu pura sinceritate al tau prieten, Sebastian.

flavius said...

servus...
frumos cu adevarat

Unknown said...

@ flavius- bine ai venit si te mai astept sa iti alegi ce'ti place.