Despre iubire si alti monstrii

demult eu scriu din mine, părți ce mă descriu
pe care le atârn, trunchiat, pe un postav,
clipind fără-ncetare la clipa ce-o să vie
mergând ca un școlar la seminar.
și nu demult am învățat iubirea
citind din beci un vechi abecedar
pe care mi l-ai dăruit tu mie
pe când un orb străjer, eram de gardă mie.
am învățat să cresc și să-mi ascult ființa
ce mi-a adus în suflet o lume de lumină
și astfel m-am văzut orbecăind în mine
privind în Braille o lume plină de simțire.
ai buchisit cu mine litere de-o șchioapă
picurând iubire în a mea cerneală
și-ai stat să mă veghezi, cu inima deschisă
când mi-am scris iubirea direct pe propriul cord.
am învățat să cred în dragostea reală
și să-nțeleg iubirea cât e de minunată
să mă deschid cu totul lăsând-o să trăiască,
în fiecare clipă când mă gândesc la tine.